Scopul şcolii noastre
Să clădim o relaţie puternică şi semnificativă între copiii vorbitori de limbă română, să-i ajutăm să păşească fără temeri si frustrări, cu o personalitate şi identitate intărită, pe puntea dintre culturile în care trăiesc şi le întălnesc in Europa Unită şi Terra neţărmurită.
Limba şi Literatura Română
Elemente de istorie şi geografie
Educaţie civică, elemente de etică socială
Catehism ortodox
Audiţii muzicale
Activităţi artistice cu prilejul sărbătorilor religioase
Desen, meşterit
Programul şcolii este orientat să ajute copiii:
Să stăpânească elementele limbii române şi să preţuiască valoarea acesteia in contextul bilingv sau multilingual al migraţiei Europene, folosindu-le cât mai frecvent
Să se socializeze împreună cu copii de vârste apropiate, prin jocuri, conversaţie, cântec şi dans
Să pătrundă de mici tainele istoriei, culturii, geografiei, credinţei tărâmului de unde le vin moşii si strămoşii
Să primească cuvântul Sf. Evanghelii şi al Sfinţilor Părinţi ai Bisericii Ortodoxe Române
Pe cine poate ajuta şcoala noastră ?
- Copiii dornici de joc, culoare, taine ale cuvintelor, desluşirea poveştilor, bucuria rostită a gândurilor în limba română.
- Copiii interesaţi de tainele religiei creştine, de cunoaşterea şi trăirea tradiţiilor româneşti in viaţa de zi cu zi, aici în diasporă, departe de patrie.
- Părinţiii din căsătorii mixte, preocupaţi de transmiterea valorilor culturale si spirituale româneşti urmaşilor lor, in contextul migraţiei din diasporă.
Cum ajută şcoala de duminică copilul bilingv?
Orice limbă este un izvor nesecat; cu cât bem mai mult din el, cu atât mai spornic şuvoieşte spre crinul inimii. Limba română, prin exerciţiul trăit, nu va rămâne doar limba duminicilor copilăriei, ci va dăinui toată viaţa, întărind sufletele. Ingrijit la taina rugăciunilor şi impreunaslujire, graiul românesc va dăinui, contribuind la dezvoltarea echilibrată a personalităţii copilului, la formarea unei identităţi stabile. Prin sacrificiul dragostei, răbdării şi prin credinţa bunilor părinţi, copilul va afla de mic avantajele exprimării in graiul mamei sau al tatălui si-l va preţui când va fi mare, ca pe o comoară.
Conversaţia, scrisul, reflecţiile adhoc în şcoala noastră, vizează o armonizare şi imbogăţire a „trăistuţei de vocabular“, adusă de copii, cu teme legate de folosirea altor limbi in contextul cotidian din Elveţia (grădiniţă, şcoală, vecini, multimedia etc.). La ore se discută diferenţele si asemănările dintre expresiile româneşti cu cele din alte limbi, prin intermediul jocului. …şi astfel se deschid adevărate colocvii de filozofie cu pruncii… Scriem şi ce este la tablă, de ce se scrie aşa, şi ce se discută…. Cei mici colorează sau asistă mândri şi „activi“ la străduinţele celor mari.
Copiii sunt încurajaţi să participe activ la programul interactiv pregătit. Exprimarea orală este exersată prin joc, poezie si cântec, cu accent deosebit pe dicţie/ scandare. Gândirea in limba româna este stimulată prin dezbateri legate de tema duminicii respective, de preocupările stringente ale copiilor. Autoreflecţia şi reflecţia sunt exersate deopotrivă pe parcursul orelor, cu predilecţie în timpul orelor de catehism. Credinţa este cea care Credinţa este cea care—-i i i i aduce pe copii la „Dimineaţa Duminicii“. „Arvuna Duhului“ primită la Sf. Botez (Corinteni 1, 22 şi Romani 8, 23) lui“ primită la Sf. Botez (Corinteni 1, 22 şi Romani 8, 23) lui“ primită la Sf. Botez (Corinteni 1, 22 şi Romani 8, 23) lui“ primită la Sf. Botez (Corinteni 1, 22 şi Romani 8, 23) lucrează. Căci „Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru“ (Luca 17, 21)
Cine este implicat în buna organizare a școlii de duminică?
- Înfiinţarea şcolii a avut loc în septembrie 2007 prin deosebita grijă a Părintelui Paroh R.N. Enoiu şi a enoriaşilor preocupaţi atât de păstrarea şi transmiterea culturii româneşti, precum şi de trăirea în credinţa creştină ortodoxă a tinerei generaţii.
- Binecuvântarea I.P.S Mitropolit Iosif întăreşte străduinţele şcolii.
- Slujirea diaconală, pe bazele eticii sociale ortodoxe, face parte integrantă din ansamblul activităţilor parohiale.
- Părinţii copiilor participă activ la buna desfăşurare a activităţilor şcolii.
- Materialul didactic este pus la dispoziţia necesităţilor şcolii de Părintele Paroh, slujitorii şcolii, şi de unii dintre părinţii copiilor (după posibilităţi).
Va invăţa copilul meu bine limba română? Fără accent? Fără tulburări emoţionale?
Aici este solicitată dragostea, răbdarea, înţelegerea şi încrederea (credinţa) părinţilor. Cunoaşterea perfectă a aptitudinilor de ascultare, vorbire, citire şi scriere este cerută de orice program şcolar. La şcoala noastră excepţia este regula.
Ne preocupă fixarea limbii române trăite şi împărtăşite. Trebuie să luăm în consideraţie diferitele grade de şcolarizare, dificultăţile, dar şi talentele cu care copii vin în duminicile „copilăriei noastre“. Învăţarea limbii române trebuie să rămână pentru copiii noştri (mai ales pentru cei cu mame vorbitoare de limba română) prima limba de comunicare. Prin ea copilul învaţă cu adevărat sâmburele ascuns al noţiunilor, din spatele cuvintelor rostite sau aşternute pe hârtie.
Limba maternă este limba dragostei, încrederii şi speranţei. Este limba credinţei. Credinţa copiilor în Dumnezeu nu are accent.
Este expresia dragostei, a încrederii şi a nădejdei, pe care noi, slujitorii acestei şcoli, împreună cu domniile voastre, părinţii, trebuie să o veghem slujind fără preget.
Views: 53