Luni 27 februarie a început Postul Pastelui, care ţine sapte sãptãmâni (pânã pe 15 aprilie). Dintre toate perioadele de post rânduite de Biserică, Postul Sfintelor Paști este cel mai lung și reprezintă un timp menit să adâncească an de an abordările și trăirile pe care trebuie să le avem în legătură cu marea Taină a Învierii Domnului. Suntem îndemnați, prin rânduieli și slujbe speciale, să urcăm pe drumul anevoios al ostenelilor la capătul căruia se întrezărește lumina cea lină a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

Când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte, să ne rugăm mai mult, să ne iertăm semenii, să facem milostenie şi fapte bune.

Sfântul Diadoh al Foticeei spunea că, „postul este apărătorul a toată virtutea, începutul nevoinţei, curmarea aprinderii păcatelor, curăţia rugăciunii, luminătorul sufletului, paza minţii, înmuierea învârtoşării, uşa străpungerii inimii, suspinul smerit, începutul liniştirii, străjerul ascultării, uşurarea somnului, sănătatea trupului, pricinuitorul nepătimirii, uşa şi desfătarea raiului, cununa sfinţeniei, începutul căii vieţuirii creştine, maica rugăciunii, izvorul neprihănirii, învăţătorul liniştirii şi înaintemergătorul tuturor faptelor bune” (Filocalia vol.1).